E TIMPUL ZORELELOR

Mă amuză teribil când citesc câte un articol despre consumul de droguri în România, deoarece, absolut de fiecare dată, articolele sunt documentate foarte prost, au doar o legătură vagă cu realitatea, şi practic, mai mult dezinformează cititorul. Informaţii pertinente şi documentate se pot găsi, dar mai mult pe bloguri, şi trebuie să fii un pic la curent şi să fi practicat munca de teren pentru a putea sorta informaţiile reale de cele "halucinante".
Îngrijorarea pare să crească din ce în ce mai mult, copiii noştri se droghează, cu seminţe de zorele. Păi şi cine aţi vrea să se drogheze dacă nu copiii şi tinerii? Ce atâta uimire? Cu zorele? Păi asta este o glumă pe lângă situaţia de acum 12, 13 ani când eu eram un copil care îşi începea aventura de tip "sex, drugs and rock'n roll" după ce, într-o frumoasă zi de primăvară am vizionat filmul Trainspoting şi am tras de acolo concluziile total eronate. Cert este că, în perioada aceea, te puteai duce, ca minor, la orice farmacie din oraş şi îţi achizitionai droguri grele şi adevărate: Romparkin, Diazepam, Nitrazepam (ceva mai strong), Xanax, ca să nu mai vorbim de farmaciile veterinare care au vândut în perioada aceea cantităţi uriaşe de Ketamină fără să îi oprească nimeni. A urmat, după asta, perioada în care heroina a fost la putere vreo câţiva ani... fără ca nimeni să ştie practic; din 1998 până în 2001 consumatorii de heroină au fost nestingheriţi în a-şi distruge vieţile. De prin 2002, o dată cu creşterea în amploare a curentului şi a muzicii tehno, drogrile, cum era firesc, s-au schimbat şi ele. Tinerii s-au orientat spre consumul de ecstasy, iarbă, haşiş şi , cei cu bani, cocaină (miliţia fiind prea ocupată cu războiul împotriva heroinei). A urmat o frumoasă perioadă în care distracţia rar era întreruptă de raziile miliţiei, până aproape de zilele noastre, când, nişte băieţi deştepţi au venit cu ideea acestor spice shop-uri, cu drogurile lor sintetice dar legale care au ucis aproape consumul de droguri "adevărate".
Concluziile le trage fiecare din acest punct, dar continuarea campaniilor de demonizare a zorelelor chiar şi după închiderea şi trecerea în afara legii a "magazinelor de vise" este cel puţin dubioasă, în timp ce, cum era şi firesc, a început să crească, din nou, cererea de droguri clasice. Tinerii nu vor înceta să se mai drogheze, ci îşi vor evalua opţiunile şi vor trage ce e mai ieftin, mai bun şi mai uşor de găsit.
Aşa că ma voi delecta privind nişte zorele cât mai pot, că în scurt timp n-am să mai găsesc decât LSD, heroină, ecstasy şi cocaină.

BAD HOMER,BAD!

Lucrez într-o companie de mare renume şi angajament din Bucureşti, la departamentul Financiar şi, deşi nu are legătură cu fişa postului meu, mai fac şi drumuri pe la bănci, administraţii financiare şi alte instituţii unde îţi trebuiesc nervi tari pentru a duce la bun sfârşit misiunile pe care le ai acolo. Pe lângă asta, îmi ajut colegii din alte departamente, pe cei rămaşi mai puţini din cauza plecărilor din companie... doar e criză şi cine pleacă, plecat rămâne... nu se angajează altul în loc (e la modă vânătoarea de oameni şi la cea mai mică greşeală eşti dat afară). Una peste alta, muncim mai mult decât înainte şi mai haotic.

Ni se spune să fim mulţumiţi că ne luăm salariile şi că avem un loc de muncă şi trebuie să trecem peste aceste momente împreună, prin înţelegere şi dăruinţă pentru companie (cel puţin asta e placa şefilor pupîncurişti cu salariile lor barosane din fotoliile lor calde). Ei nu se apucă sa dea afară din personal pentru că sunt buni şi mărinimoşi, deşi ne apropiem vertiginos de înjumătăţirea personalului şi, evident, calitatea muncii noastre lasă de dorit. S-au tăiat bugetele şi nu mai avem nici măcar hârtie, pixuri şi alte acarete.

De salarii mărite nici nu poate veni vorba... am deschis subiectul cu unul din şefi, l-a trosnit râsul şi mi-a fost băgată placa binecunoscută de voi toţi deja: nu sunt bani. Păi nici la mine nu sunt bani: chiria mă îndoiaie... câştig exact cât e chiria şi "trăiesc" din salariul prietenei mele cu care şi locuiesc şi al cărei salariu e cât chiria, deci şi ea şi probabil şi marea voastră majoritate ar putea avea acelaşi discurs.

SURPRIZA a venit când ochii mei au văzut profitul companiei pe anul 2009. WHAAAT??? E vorba de milioane de euro, nu cu mult mai puţin faţă de 2008... WHAAAAT??? Păi şi criza, salarii nemărite, lipsa personalului, bătaia de joc la care suntem supuşi zi de zi pe fondul "crizei"? WHAAAT???

Well, FUCK YOU !!! Gata, s-a terminat cu băiatul bun, de acuma vă voi arăta DEGETUL!!! Nu voi mai face nimic în afara fişei postului meu, nu mă interesează consecinţele, prefer să rămân fără servici decât să înghit aşa ceva. Mă vreţi tuns şi bărbierit? N-o să se întâmple asta. Nu am bani de frizer şi de aparat de ras nici atât. La mine e mai mare beleaua ca la voi şi aşa cum voi aţi tăiat hârtia eu tai frizeru' şi aparatu' de ras. So, FUCK YOU and KISS MY ASS!!!

BRAVO RĂDUŢĂ!

Bravo Raduţă, ai reuşit aproape să strângi banii. E bine să ştii unde şi cum să îţi faci marketing şi ţi l-ai făcut bine, cu ajutorul ipocriziei şi superficialităţii on-line-ului bineînţeles.
Contul meu de facebook a fost asaltat de mesajele tale, ziarul on-line pe care îl citesc în fiecare dimineaţă nu mai spun. Ai devenit o modă... am fost şi certat când am spus că nu mă interesează drama ta. Mă interesează drama mea, în primul rând, drama prietenului meu care a murit din cauza acestei boli meschine, mă interesează drama mamei acelui copil, a tatălui acestuia si a fratelui său.
Ei nu au avut şansa să îşi vadă băiatul crescând şi tu vrei şansa de a fi tată? Nu ţi se pare un pic "unfair"? Nu ţi se pare că ţi s-au oferit destule şanse? Să te însori, să termini o şcoală, să faci sex, să ai şi un copil... şi în plus ţi se oferă şansa să salvezi tu la rândul tău un copil care nu a avut atâtea oportunităţi ca tine. E cel mai curajos lucru pe care ai putea să îl faci: SALVEAZA UN COPIL!!! ...şi vei fi un erou, cel puţin vei fi eroul meu.
Iar acum, voi, internauţilor, credeaţi că scăpaţi? Până unde merge ipocrizia voastră? Nu vă văd înghesuindu-vă să donaţi sânge sau bani copiilor, vă impresioneaza drama unui adult în aceeaşi situaţie? Ce s-a întâmplat cu sistemul vostru de valori? SĂ VĂ FIE RUŞINE! Acest Răduţă a investit bani pentru ca mesajele lui să vi se întipărească în creier... o adevărată echipă de marketing lucrează pentru el, de pile şi cunoştinte nu mai zic...
Ruşinos şi deranjant este că atâta vreme mesajele disperate au fost ignorate iar acum, dintr-o dată, sunteţi toţi daţi pe spate de păcăleala anului!
Nu mai pot spune decât DONAŢI COPIILOR, pentru a avea şi ei şansa să crească, să ţină de mână o fată şi să trăiască cele mai fericite şi importante momente ale vieţii, momente pe care Răduţa le-a trăit deja. Asta dacă tot sunteţi atât de generoşi şi de plini de compasiune. Dar din păcate nu sunteţi, sunteti doar superficiali, o turmă de oi!